DEX-Dictionarul Explicativ al Limbii Romane/ Institutul de lingvistica din Bucuresti 1984/ Actualizat 2021/ Vlad-Andrei Pirvu, SimplyTex Academy, #ro11

Dictionarul Explicativ al Limbii Romane se adreseaza tuturor celor care, folosind in mod curent limba romana, au nevoie de informatii si lamuriri noi in legatura cu vocabularul romanesc actual. 

Conceput ca un cuprinzator repertoriu lexical, Dictionarul inregistreaza si explica foarte multe cuvinte, sensuri si unitati frazeologice noi, ivite in uzul limbii romane cu deosebire in ultimele doua decenii.

In acest dictionar intra si cuvinte populare, regionale, arhaisme etc. care apar in operele clasice ale literaturii romane. 

Definirea si explicarea cuvintelor, ca si distribuirea sensurilor, respecta principiile introduse in lexicografia romaneasca de Institutul de Lingvistica din Bucuresti.

In acest cadru devenit traditional si-au gasit locul potrivit toate noutatile de interpretare destinate imbunatatirii descrierii cuvintelor. Ca si in dictionarele anterioare elaborate la Institutul de Lingvistica din Bucuresti, si in cel de fata au fost incluse locutiuni si expresii, ori de cite ori prezenta lor in cursul tratarii unui cuvint se impunea cu necesitate.

Pentru a respecta traditia din lexicografia nationala, Dictionarul indica si ordinea cuvintelor inregistrate, desi nu este un dictionar etimologic propriu-zis.

Exprimam tuturor celor de la institutiile mentionate care ne-au sprijinit multumirile noastre calduroase.

SimplyTexAcademy, 2021

LITERA A         

A1 Substantiv Masculin, invariabil. Prima litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera (vocala deschisa nerotunjita mediala). Expresie De la A la Z = de la inceput pina la sfirsit; totul, in intregime.

A2 Interjectie. 1. Exclamatie care exprima: surprindere, admiratie, entuziasm; placere, satisfactie; necaz, suparare; regret; indignare etc. ah (2). 2. Exclamatie care insoteste reamintirea brusca a unui lucru omis.

A3 Prepozitie  1. (Preceda infinitivul ca forma-tip a verbului)   A lucra.   2. (Exprima un raport de comparatie sau de asemanare)    Miroase a pamant.   🔷  In semn de... Fluiera a paguba.   3. (Intra in compunerea unor adverbe, locutiuni adverbiale si prepozitionale si a unor substantive si adjective in care este inclus tot)   De-a dreapta, atoatevazator, atotputernic. - Latina ad

A4 Prepozitie   (Formeaza numerale distributive)   De cate... 3 saci a 80 kg. - Din franceza ad.

AALENIÁN, -Ã, aalenieni, -e substantiv, adjectiv.  1. Substantiv. Primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.  2. Adjectiv. Care apartine aalenianului (1), privitor la aalenian.  [Pronuntat a-a-le-ni-an] - din franceza aalénien.

ABÁ1 Interjectie (invechit) Exclamatie care exprima (in propozitii interogative) mirarea sau cu care se atrage atentia cuiva cand i se vorbeste

ABÁ2 abale, substantiv feminin  Tesatura groasa de lina, de obicei alba, din care se confectioneaza haine taranesti; panura. - Din turca aba

ABÁC, abace, substantiv neutru   1. Intrument alcatuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate) si care este folosit la efectuarea unor calcule aritmetice.  2. Tabel sau diagrama care permite rezolvarea imediata a unor calcule. - Din franceza abaque, latina abacus

ABÁCĂ, abace, substantiv feminin (arhitectura). Placa subtire (patrata) care constitue partea superioara a capitelului unei coloane, inlesnind legatura acesteia cu arhitrava. - Din franceza abaque, latina abacus

ABAGER, abageri, substantiv masculin (regional). Abagiu. - Din abagerie1

ABAGERIE1, abageri, substantiv masculin. Atelier sau industrie producatoare de (haine de) aba. - Abagiu + sufixul -arie.

ABAGERIE2, substantiv feminin, Meseria de abagiu. - Abager + sufixul -ie

ABAGIU, abagii, substantiv masculin. Persoana care se ocupa cu fabricarea sau vanzarea abalei; abager. - Din turca abaci.

ABAJUR, abajururi, substantiv neutru. Dispozitiv de metal, de sticla, de hartie etc., care se pune la o lampa pentru a ferii ochi de lumina si pentru a indrepta razele intr-o anumita directie. - Din franceza abat-jour

ABNDON, abandonuri, substantiv neutru.   1. Parasire a copiilor sau a familiei.  2. Parasire a unui bun sau renuntare la un drept.  3. Renuntare a unui concurent la continuarea participarii intr-o proba sportiva in care este angajat. - Din franceza abandon.

ABANDONA, abandonez, verb.  1. Tranzitiv; A parasi pe cineva (lasandu-l fara sprijin sau ajutor); a renunta la ceva.  2. Tranzitiv si intrazitiv; A renunta la continuarea participarii intr-o proba sportiva in care este angajat.- Din franceza abandonner

ABANDONARE, abandonari, substantiv feminin. Actiunea de a abandona; parasire. - Verb abandona

ABANOS, substantiv masculin. Lemnul unor specii de copaci exotici, mai ales din India, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagra, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de sulfat etc.; eben. ◇ Par de abanos = par de culoare neagra lucioasa. - Din turca abanoz

ABATAJ, abataje, substantiv neutru.  1. Operatie de taiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zacamant; prin extensiune loc unde se executa aceasta operatie.  2. Operatie de doborare a arborilor (in exploatarile forestiere).  3. Taiere, sacrificare a vitelor la abator. ◇ Ansamblu de operatii facute in abator de la introducerea animalelor in sala de taiere pana la impartirea carnii.  4. Operatie de inclinare a unei nave mici in vederea repararii, curatirii etc. - Din franceza abattage

ABATE1, abati, substantiv masculin.  1. Titlu dat superiorului unei abatii.  2. Titlu onorific acordat unor preoti catolici*; persoana care poarta acest titlu. - Din italiana ab(b)ate.

ABATE2, abat, verb III.  1. Tranzitiv, reflexiv si intrazitiv. A (se) indeparta (de la o directie apucata, figurat de la o norma fixata, de la o linie de conduita etc.). ◇ Reflexiv si tranzitiv. A se opri sau a face sa se opreasca in treacat undeva sau la cineva (parasind drumul initial).  2. Reflexiv. (Despre fenomene ale naturii, calamitati, nenorociri) A veni, a cadea pe neasteptate (cu furie, cu forta).  3. Intrazitiv. A-i trece ceva prin minte, a-i veni ideea; a-i se nazari.  4. Tranzitiv. A descuraja, a deprima, a intrista, a mahni. Vestea l-a abatut.  5. Tranzitiv (Frantuzism) A dobori la pamant. - Latina abbattere, (4, 5) din franceza abattre.

ABATERE, abateri, substantiv feminin.  1. Actiunea de a (se) abate2 si rezultatul ei.  ◇  Expresie. Abatere de la regula = exceptie.  🔷 Incalcare a unei dispozitii cu caracter admninistrativ sau disciplinar.  2. Diferenta dintre valoarea efectiva sau valoarea-limita amisa a unei marimi si valoarea ei nominala. 🔷 (Tehnica) Diferenta dintre dimansiunea reala si cea proiectata a unei piese. - Verb abate2.

ABATIZǍ, abatize, substantiv feminin (termen militar). Dispozitiv de aparare facut din copaci taiati si culcati cu varful spre inamic sau din craci infipte in pamant. - Din franceza abattis

ABATOR, abatoare, substantiv neutru.   Ansamblu alcatuit din cladirile, instalatiile, terenul etc. unde se taie vitele destinate consumului si se prelucreaza carnea proaspata. - Din franceza abattoir

ABAṬIE, abatii, substantiv feminin.  Manastire catolica cu statut special (Impreuna cu averea, domeniile ei), condusa de un abate1 (1) si depinzand de un episcop sau direct de papa. - Din italiana ab(b)azia

ABAZIE substantiv feminin.  Imposibilitate de a merge, datorita unei tulburari a automatismului actului motor al mersului. - Din franceza abasie

ABǍTUT,  -Ǎ, abatuti, -te, adjectiv. Descurajat, deprimat. - Din franceza abattu (modificat dupa abate3)

ABCES, abcese, substantiv neutru.  Colectare de puroi, bine delimitata de tesuturile din jur, formata in urma dezintegrarii tesuturilor, de obicei sub actiunea unor agenti microbieni sau parazitari. - Din franceza abcès

ABDICǍ, abdic, verb.  1. Intrazitiv. A renunta la tron.  🔷 Figurat. A renunta la ceva, a ceda (in fata greutatilor). - Din franceza abdiquer, latina abdicare

ABDICARE, abdicari, substantiv feminin.  Actiunea de a abdica. - verb abdica

ABDOMEN, abdomene, substantiv neutru. Parte a corpului, intre torace si bazin, in care se gasesc stomacul. ficatul, pancreasul, splina, rinichii si intestinele; pantece, burta, foaie. - Din franceza si latina abdomen

ABDOMINAL, -Ǎ, abdominali, -e, adjectiv.  Care apartine a abdomenului, de abdomen. - Din franceza abdominal

ABDUCTOR, abductori, adjectiv (In sintagma)  Muschi abducator = muschi care indeparteaza un membru de axul median al corpului sau doua organe unul de celalalt. - Din franceza abducteur

ABDUCṬIE, substantiv feminin.  Miscare efectuata de un muschi abductor. - Din franceza abduction

ABECEDÁR, abecedare, substantiv neutru.  Manual elementar pentru invatarea scrisului si a cititului; azbucoavna, bucoavna.  🔷 Figurat. Carte care cuprinde notiunile de baza dintr-un anumit domeniu. - Din latina abecedarius, franceza abécédaire

ABERANT, -Ǎ, aberanti, -te, adjectiv. Care se abate de la tipul normal sau corect, care constitue o aberatie (1), - Din franceza aberrant, latina aberrans, -ntis

ABERATIV, -Ǎ, aberativii, -e, adjectiv. Care este departe de adevar, care tine de aberatie (1). - Din franceza aberratif

ABERAṬIE, aberatii, substantiv feminin. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect.  2. Defectiune a unui sistem optic, care duce la obtinerea a unor imagini neclare, deformate etc.  ◇ Aberatie vizuala = astigmatism (2).  Aberatia luminii = variatia aparenta a pozitiei unui astru pe cer datorita miscarii pamantului in jurul soarelui si faptului ca lumina se propaga cu viteza finita.  3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate. - Din franceza aberration, latina aberratio

ABEROSCOP, aberoscoape, substantiv neutru.  Instrument care serveste la observarea defectului de distorsiune pe care il prezinta un ochi anormal. - Din franceza aberroscope

ABHORǍ, abhorez, verb. I. Tranzitiv (Rar) A avea ura, dezgust, aversiune fata de cineva sau de ceva. - Din franceza abhorrer, latina abhorrere

ABIA adverb.  1. (Model) Cu greu, cu greutate; anevoie. 2. (Cantitativ, intensiv) Foarte putin, aproape deloc. 3. (Temporal) De foarte putina vreme; de indata ce, numai ce; chiar atunci, tocmai. 4. Cel putin; macar, barem. - Latina ad vix

ABIENTIN substantiv neutru. Substanta rasinoasa extrasa din lemnul din brad si care se prezinta sub forma de cristale incolore, solubile in apa si in alcool. [pronuntat : -bi-en] - Din franceza abiéntin

ABIETACEE substantiv feminin plural. Familie de conifere cuprinzand arbori din specia bradului; abietinee, pinacee. [pronuntat : -bi-e-] - Din franceza abiétacées

ABIETINEE substantiv feminin plural. Abietacee. [pronuntat : -bi-e-] - Din franceza abiétinées

ABIL, -Ǎ, abili, -e, adjectiv (Adesea adverbial) Indemanatic, iscusit, priceput, dibaci. 🔷 Smecher, descurcaret. - Din franceza habile, latina habilis

ABILITǍ, abilitez, verb. I. Tranzitiv. (Germanism) A califica o persoana in urma unui examen pentru un post universitar. - Din germana habilitieren

ABILITARE, abilitari, substantiv feminin. (Rar) Actiunea de a abilita si rezultatul ei. - Din vechiul abilita

ABILITATE, abilitati, substantiv feminin (la singular). Indemanare, iscusinta, pricepere, dibacie. 🔷 (La plural) Smecherii. - Din franceza habileté, latina habilitas, -atis

ABIOGENEZǍ, substantiv feminin. Conceptie dupa care originea materiei vii trebuie cautata in materia fara viata. [pronuntat : -bi-o-] - Din franceza abiogenèse

ABIOLOGIE, substantiv feminin. Disciplina care are ca obiect studierea elementelor lipsite de viata. [pronuntat : -bi-o-] - Din franceza abiologie

ABIOTIC, -Ǎ, abiotici, -ce, adjectiv. Lipsit de viata, incompatibil cu viata. [pronuntat : -bi-o-] - Din franceza abiotique

ABIOTROFIE substantiv feminin. Scadere a vitalitatii unui organism sau a unui organism datorita unor defecte ereditare de dezvoltare sau lipsei factorilor nutritivi, fapt care determina slabirea capacitatii de adaptare-aparare. [pronuntat : -bi-o-] - Din franceza abiotrophie

ABIOZǍ substantiv feminin. 1. Stare lipsita de viata. 2. Procedeu de conservare a produselor alimentare de natura animala si vegetala, bazat pe distrugerea totala a microorganismelor existente in produs prin termo-, foto-  sau chimiosterilizare, iar recent si prin iradieri ionizante. [pronuntat : -bi-o-] - Din franceza abiose

ABIS, abisuri, substantiv neutru. (Adesea figurat) Prapastie. - Din franceza abysse, latina abyssus

ABISAL, -Ǎ, abisali, -e, adjectiv. 1. De abis. 🔷 Care se afla sau care traieste la mari adancimi in mari sau in oceane. Regiune abisala. Animal abisal. 2. Care se refera la subcontient, al subconstientului. - Din franceza abyssal

ABITAȚIE substantiv feminin (stiinte juridice). Drept de folosinta a unei case de locuit care este proprietatea altuia - Din franceza [droit d']habitation

ABITIR adverb (familiar si popular; numai la comparativ). Mai mult, mai bine, mai tare (decat...). - Confer turca beter "mai rau"

ABJECT, -Ǎ, abjecti, -te, adjectiv. Care inspira repulsie, dispret; josnic, netrebnic, mizerabil. - Din franceza abject, latina abjectus

ABJECȚIE, abjectii, substantiv feminin. Fapta, atitudine abjecta; ticalosie, josnicie. - Din franceza abjection, latina abjectio

ABJUDECǍ, abjudec, verb. 1. Tranzitiv. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotarare judecatoreasca. - Din latina abjudicare

ABJUDECARE, abjudecari, substantiv feminin. Actiunea de a abjudeca si rezultatul ei. - verb abjudeca

ABJURA, abjur, verb. 1. Tranzitiv. A se lepada de o credinta religioasa, a renega public o doctrina, o parere etc. - Din franceza abjurer, latina abjurare

ABJURARE, abjurari, substantiv feminin. Actiunea de a abjura si rezultatul ei. - verb abjura

ABLACTARE substantiv feminin. Inlocuire a laptelui matern prin alte alimente necesare sugarului. - Confer latina ablactare

ABLACTATIE, ablactatii, substantiv feminin. 1. Trecere treptata si progresiva de la alimentatia exclusiv lactata a sugarului la o alimentatie diversificata. 2. Oprire a secretiei lactate la femeile la care alaptarea este contraindicata sau inutila. - Din germana Ablaktation

ABLATIV, ablative, substantiv neutru. Caz al declinarii in unele limbi, care exprima despartirea de un loc, punctul de plecare, instrumentului, cauza sau alt complement circumstantial. 🔹 Ablativ absolut = constructia sintactica specifica limbilor latina si greaca, alcatuita dintr-un substantiv (sau un pronume) si un participiu la cazul ablativ, avind rol de propozitie circumstantiala. - Din franceza albatif, latina albativus

ABLATIUNE, ablatiuni, substantiv feminin. 1. Transportare (prin actiunea vantului, a apelor sau a gheturilor) a materialului rezultat in urma dezagregarii solului sau a rocilor. 2. Indepartare a unui organ, a unui memebru al corpului omenesc sau a unui tesut patologic. [pronuntat -ti-u-] - Din franceza ablation, latina ablatio, -onis.

ABLAUT, ablauturi, substantiv neutru. Alternanta vocalica. - Din germana Ablaut

ABLEFARIE, ablefarii, substantiv feminin. Malformatie congenitala caracterizata prin absenta partiala sau totala a ploapelor. - Din franceza ablépharie

ABLEPSIE, ablepsii, substantiv feminin (medicina). Cecitate. - Din franceza ablépsie

ABLAȚIUNE, ablatiuni, substantiv feminin. 1. Spalare rituala pe corp sau pe o parte a lui, prescrisa de unele religii pentru purificare. 2. Spalare sau imbaiere cu ajutorul dusului. [pronuntat -ti-u-] - Din franceza ablution, latina ablutio, -onis

ABNEGA, abneg, verb. I. Tranzitiv. A tagadui, a nega, a se lepada de cineva sau de ceva. - Din latina abnegare

ABNEGARE substantiv feminin. (Rar) Abnegatie. - Verb abnega

ABNEGAŢIE substantiv feminin. Devotament (dus pana la sacrificiu); abnegare. 🔹 Renuntare; sacrificiu voluntar. - Din franceza abnégation

ABNORM, -Ă, abnormi, -e, adjectiv. (Rar) Abnormal, neobisnuit. - Din germana abnorm

ABNORMITATE, abnormitati, substantiv feminin. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru neobisnuit, abnorm. - Din germana Abnormität

ABOLI, abolesc, verb. IV. Tranzitiv. A desfiinta o institutie, o stare sau anumite uzante; a anula in mod legal si oficial o lege, o hotarare etc. - Din franceza abolir, latina abolere

ABOLIRE, aboliri, substantiv feminin. Actiunea de a aboli si rezultatul ei; abolitiune. - Verb aboli

ABOLIȚIONISM substantiv neutru. Miscare politica ivita la sfarsitul secolului al XVIII-lea, care urmarea desfiintarea sclaviei negrilor din America; prin generalizare, miscare politica ce sustine desfiintarea sclaviei. [Pronuntat -ti-o-] - Din franceza abolitionnisme

ABOLIȚIONIST, -Ă, abolinitionisti, -ste, substantiv masculin si feminin. Adept al abolinitionismului. [Pronuntat -ti-o-] - Din franceza abolitionniste

ABOLIȚIUNE, abolitiuni, substantiv feminin. (Invechit) Abolire [Pronuntat -ti-u-] - Din franceza abolition, latina abolitio, -onis

ABOLLA substantiv feminin. Manta militara la romani. - Cuvant latin

ABOMINABIL, -Ă, abominabili, -e, adjectiv. Infiorator, groaznic; dezgustator, urat. - Din franceza abominable, latina abominabilis

ABONA, abonez, verb. I. Tranzitiv si reflexiv. (Cu determinari introduse prin prepozitia "la") A-si face abonament. 🔹 Reflexiv figurat (familiar) A veni in mod regulat undeva, a fi obisnuit al casei. - Din franceza abonner

ABONAMENT, abonamente, substantiv neutru. Conventie prin care, in schimbul unei sume, o persoana obtine, pe o anumita perioada, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a calatori cu anumite mijloace publice de transport, de a primi o revista, un ziar etc; (concretizat) inscris care atesta aceata convectie; suma platita pentru obtinerea acestui drept. Abonamnet la radio. - Din franceza abonnement

ABONARE, abonari, substantiv feminin. Actiunea de a (se) abona. - Verb abona

ABONAT, -Ă, abonati, -te, substantiv masculin si feminin, adjectiv. (Persoana) care beneficiaza de un abonament. 🔹 Figurat (Familiar) (Persoana) care vine in mod regulat undeva. - Verb abona

ABORDA, abordez, verb. I. 1. Intranzitiv. (Despre nave) A acosta la tarm. 🔹 A se alatura de o alta nava, bord la bord (pentru a o ataca). 2. Tranzitiv. A incepe studierea unei probleme, a trata o problema, a incepe o discutie. 🔹 (Frantuzism) A se apropia de cineva pentru a-i vorbi. - Din franceza aborder

ABORDABIL, -Ă, abordabili, -e, adjectiv. Care poate fi abordat; prin extensiune accesibil. - Din franceza abordable

ABORDAJ, abordaje, substantiv neutru. 1. Asalt, atac al unei nave (de catre o alta nava). 2. Ciocnire accidentala intre nave ori intre o alta nava si un obstacol. - Din franceza abordage

ABORDARE, abordari, substantiv feminin. Actiunea de a aborda. - Verb aborda

ABORIGEN, -Ă, aborigeni, -e, adjectiv, substantiv masculin si feminin. (Livresc) Bastinas, autohton, indigen. - Din franceza aborigéne

ABORTIV, -Ă, abortivi, -e, adjectiv, substantiv neutru. (Biologie) 1. Adjectiv. Care se produce inainte de vreme, prematur; care nu a evoluat in intregime. Fetus abortiv. Boala abortiva. 2. Adjectiv, substantiv neutru. (Substanta sau mijloc) care provoaca avortul. - Din franceza abortif, latina abortivus