Partea Intii - Naufragiatii din aer
Capitolul 1, Uraganul din 1865. Strigate din vazduh, Un balon luat de furtuna. Invelitoarea sfisiata. Nu se vede decit marea. Cinci pasageri. Ce se intimpla in nacela. Uscat la orizont. Deznodamintul dramei.
'Urcam?'
'Nu, dimpotriva, coborim!'
'Mai rau decit atit, domnule Cyrus! Ne prabusim!'
'Dumnezeule! Aruncati din lest!'
'Iata, am golit ultimul sac!'
'Se ridica balonul?'
'Nu!'
'Aud un muget de valuri.'
'Sub nacela noastra e marea!'
'Nu poate fi la mai mult de cinci sute de picioare sub noi!'
Atunci, un glas puternic sfisie vazduhul si resunara cuvintele acestea:
'Aruncati tot ce este greu! Absolut tot! Si Doamne-ajuta!'
Acelea fura cuvintele ce rasunara in neant deasupra apelor pustii ale Pacificului, pe la ora patru dupa-amiaza, in ziua de 23 martie 1865.
Fireste ca nimeni n-a uitat cumplitul vint dinspre nord-est de la mijlocul echinoctiului din acel an, in timpul caruia barometrul a scazut la sapte sute zece milimetri. A fost un uragan ce a durat, fara pauze, din 18 pina pe 26 martie. Ravagiile produse de el au fost imense in America, Europa, Asia, pe o zona de o mie opt sute de mile, ce parcurgea oblic Ecuatorul, de la a trei zeci si cincea paralela nordica pina la a patruzecea paralela sudica!

Comments
Post a Comment